Ieri m-am intors din delegatie. Din Germania. O delegatie scurta de patru zile, care a trecut cu bine. Mai greu a fost cu dorul de casa. Si patru zile, chiar daca putine, pareau saptamani. Dimineata mi-am facut frumos bagajele si am plecat spre aeroport. Spre Dortmund. Toate bune si frumoase. Dupa controlul de securitate, am coborat spre sala de asteptare. Inca o ora si un sfert. Nu prea aveam ce face. Internetul nu mergea. Nici tu wifi, nici tu date, nici tu semnal. Nimic. Asa ca imi mancam linistita ciocolatelele cumparate de la Duty Free si ma uitam. La oamenii din jurul meu, la cer, la pista de decolare, la avioane si la nenea din dreapta mea. Nu avea cum sa nu iti atraga atentia. De fapt atragea atentia tuturor celor din sala de asteptare. Omul avea probleme cu afacerea lui din Dortmund. Cum mi-am dat seama? Pai era imposibil sa nu iti dai seama, in conditiile in care striga la telefon asta. “Mai Franz! Ti-am spus sa termini cu prostiile astea! Am vorbit cu Mark si nu esti acolo! Unde esti acum? Unde? Cum sa fii pe santier? Nu esti acolo! Zi mai! Unde esti?” Se pare ca Franz stia romana, dar nu stia sa vina si la serviciu. Ideea e ca romanul nostru era din cale afara de nervos, iritat si striga la telefon. Sotia incerca sa il calmeze. Il mai batea pe umar, ii arata ca toti se uita spre ei. Dar nimic. Nu parea sa il intereseze nici eforturile sotiei de a-l calma, nici privirile curioase ale celorlalti pasageri si nici macar incercarile semi-reusite ale lui Franz de a-l contacta. Ideea e ca avea semnal, putea suna pe oricine si oriunde, dar Franz nu mai reusea sa vorbeasca cu el. Il enerva la culme. Il enerva ca era in aeroport si nu putea face nimic. “Acum ma duc la el. Acum. M-am saturat. Nu imi mai raspunde la telefon.” Ii striga sotiei. Nuanta obrajilor sotiei era rosie spre vinetie. Probabil de rusine si suparare ca scumpul ei sot nu ii acorda atentie nici cand il ruga sa nu mai strige. “Ne vad toti.” Atat am reusit sa o aud spunandu-i.

O ora mai tarziu, ne imbarcam. In sfarsit. Ziua asta lunga si pe drumuri, e pe cale sa se sfarseasca cu bine. Merg acasa! Nu chiar. Se pare ca din cauze restrictiilor de trafic aerian, avionul nu va decola 30 minute. Later edit. Inca 15 minute. 45 minute in care stam cuminti in avion, asteptand ca acesta sa decoleze. Insotitorii de zbor, un el si o ea, incep sa se pregateasca de decolare. El deja era la jumatatea avionului. Inchidea linistit compartimentele pentru bagaje. “Inca 2 ore si putem face reclamatie la cei de la Wizz.” Se auzi din fata avionului. Mai exact de la locul 1 A.

Insotitorul de zbor : “Va rog sa terminati cu prostiile astea.”

Pasagerul de la locul 1A : “Pai dom’le, am pierdut o ora. O ora din timpul meu. “

Nu era nevoie sa zica mai multe, ca s-a si dezlantuit insotitorul de zbor.

Insotitorul de zbor : ” Dom’le v-am spus sa terminati cu prostiile astea. De ce nu va duceti in fata turnului de control, sa dati din maini? Certati-va cu ei, nu cu mine. Imi spuneti ca v-ati pierdut o ora? Dar ce credeti? Ca eu nu am pierdut-o? Credeti ca stau aici de placere de la 5 dimineata pana la 7 seara?”

Pasagerul de la locul 1A : “Pai sunteti platit pentru asta.”

Insotitorul de zbor :”Dom’le, credeti ca eu nu vreau sa ajung acasa? Credeti ca nu am viata personala? Toti avem viata personala. “

O batranica din dreapta mea dadea din cap aprobator. “Asa e. Toti avem viata.” Ii spunea prietenei ei. “Are dreptate.”

Wow. Nu stiu cata dreptate are sau nu insotitorul de zbor, dar categoric este o enigma pentru mine cum unii oameni trec interviul de angajare pentru insotitor de zbor. People skills? Oare cei de la Wizz au avut in vedere asta cand l-au angajat? Nu stiu si nu cred ca as vrea sa stiu. Cert e ca un pasager mai mult sau mai putin problematic ar trebui tratat cu respect. Il poti ignora, ii poti raspunde frumos, ii poti explica ca genul asta de evenimente nu tin de tine ca si insotitor de zbor, dar cu siguranta nu ii poti raspunde asa unui pasager.

“Va multumim ca ati ales sa zburati cu Wizz Air. ” Ultimele cuvinte ale insotitorului de zbor, inainte de aterizare. Cu siguranta nu e un caz izolat. Si cu siguranta daca portofelul ne-ar permite, ne-am gandi de doua ori inainte sa mai alegem Wizz Air.

Author

Write A Comment