Author

Andrada

Browsing

In primul rand vreau sa urez tuturor care cititi acum aceste randuri un an 2019 plin de bucurii, sanatate si fie ca toate dorintele sa vi se implineasca!!! Am cam amanat articolele despre calatoria noastra in Paris. Atat de mult, incat 2019 ne-a prins cu drafturile nepublicate. Well, better late than never! A trecut o luna si jumatate de la vizita noastra in Paris. O luna si jumatate in care nu am reusit inca sa scapam de obiceiul de a compara in permanenta tot, dar absolut tot cu aerul parizian. Acea eleganta, modestie si educatie care s-a imprimat atat de tare, incat am ajuns sa visam cu ochii deschisi ca poate candva, printr-o minune, vom ajunge sa locuim acolo. Mda, asta imi doresc. Si Andrei la fel. Sa imbatranim in Paris. You never know. Never lose hope. Revenind la ideea principala. A doua zi in Paris. Mult mai odihniti, fara…

E deja vineri si dumnica plecam. Too early. E prea mare Grecia, nu ai cum sa o vizitezi nici in 10 calatorii. Not to mention ours. Just a quick note : in sfarsit avem apa calda. Boilerul functioneza. Finally. Semiadormiti si infometati, ne-am indreptat spre portul Pireu. Cel mai mare port grec si unul din cele mai mari porturi din Marea Mediterana. One thing to mention : grecii sunt foarte inventivi la capitolul parcare. Dupa cum spuneam si in articolul precedent, au propriile reguli de circulatie, dar sunt foarte buni la improvizatie. Desi strazile sunt extrem de inguste, deoarece sunt parcate masini de o parte si de alta, au parcari private clandestine, din km in km. Niste spatii mici, acoperite cu pavilioane si cu panouri cu tarife – 6 euro pentru 3 ore, 10 euro pentru 8 ore si 15 euro pentru 12 ore. L-am intrebat pe nenea de la…

The last day in Cyprus. Nu vreau sa plecam. I-am propus lui Andrei aseara sa facem pierdute biletele de avion. Mda, pe cine incerc sa pacalesc? It is not working. Azi ne-am propus sa vizitam Larnaca. Funny. Suntem cazati aici de cateva zile si nu am reusit sa o vizitam nici macar o data. Ne-am trezit de dimineata si am vorbit cu gazda, who btw locuieste in aceeasi cladire cu noi, sa o rugam sa ne lase bagajele pana diseara. Se pare ca azi nu asteapta oaspeti, asa ca suntem safe pana diseara, cand plecam spre aeroport. Ne-am urcat in masina si am pornit spre Lacul Sarat, raiul pasarilor flamingo in Cipru. Din pacate, spre sfarsitul lunii februarie migreaza. Aveam totusi speranta ca in luna mai, poate gasim ceva pasari ratacite. Si erau. Multeee. Am parcat masina si am pornit sa le fotografiem. Era si un nene acolo, in plin…

Da, ne-am cumparat caiac! In sfarsit. Cel putin pentru Andrei, care si-a dorit de mult timp acest lucru. Eu insa sunt ceva mai noua in domeniul asta. Ce pot sa spun? La 2 zile dupa intoarcerea din Cipru, am cautat pe site-ul celor de la Decathlon caiac. Andrei l-a rezervat in magazinul din Vivo si miercuri eram cu el in living – umflat si dadeam din pagaie. I-am trimis si o poza mamei si asteptam sa vedem reactia. M-a sunat si radea in hohote. Hiu! Mom you rock! A doua zi, dupa job am zis ca asta e acum. Ne-am luat inima in dinti si am plecat la Tarnita. Era prima oara cand am fost acolo. Da, shame on me. Dupa 9 ani de Cluj sa ajung la Tarnita. But better late than never. Ideea e ca foarte greu am gasit o portiune de mal de unde sa ne putem…