Skip to content

Cipru – day two. Nicosia – ultima capitala din lume impartita in doua

A doua zi am plecat spre Nicosia (Lefkoşa). Dupa o ora de condus pe autostrada, am gasit un loc de parcare langa turnul Shakolas si am vizitat orasul la pas. Un oras controversat, singura capitala din lume divizata in doua, in care Nordul si Sudul sunt imagini clare si atat de prezente a unei neintelegeri evidente dintre greci si turci. Partea nordica – cea turceasca si partea sudica – cea greceasca, sunt despartite prinr-o zona demilitarizata, mentinuta de ONU. Sunt foarte multi romani, iar majoritatea cipriotilor vorbesc romana, sau cel putin o inteleg.

La o taraba suntem intrebati de unde suntem, de Hagi, Nadia si CFR. Un grec cu o afacere de familie de peste 20 de ani care are piese doar din filigrane de argint, ne arata poze cu nepoata lui si ne prezinta un prieten vechi care a locuit 12 ani in Bucuresti. Sincer, suntem placut impresionati. Cipriotii sunt foarte prietenosi. Inclusiv in Larnaca, pe strada unde suntem cazati, sunt taverne cu localnici la fel de deschisi cu turistii, cu atat mai mult cu cat erau incantati ca pot exersa romana cu noi.

Ne-am oprit la o taverna sa mancam si ne-am continuat drumul spre Poarta Famagusta, una din cele doua porti ale vechii cetati venetiene care incojoara orasul. Am mancat o baklava si un kebab si ne-am odihnit putin. In ceea ce priveste mancarea, preturile sunt mult mai mici comparativ cu cele din sud. Baklavaua am cumparat-o de la un vanzator ambulat. The best baklava of my life! 

Ni s-au verificat cartile de identitate si am trecut spre Zona Verde. In cartierul Varosha, parasit de 44 ani. Un cartier inconjurat de sarma ghimpata, plin de case parasite, demolate, care au fost distruse de violentele extreme din 1974. Aici fotografiatul este interzis. E o atmosfera apasatoare, care te infioara.

Dupa un alt control, am ajuns in sfarsit in Nicosia de Nord.  Aici parca timpul sta in loc. E o alta lume. Nici o urma de globalizare. Un oras ramas ca si in urma unui bombardament, multa mizerie, saracie si senzatie de reticenta. Nu vreau sa fiu hater sau sa va descurajez pe cei care vreti sa vizitati Nicosia, dar asta e impresia cu care am ramas. Un almalgam de natii care isi pun amprenta in felul lor in aceasta parte a Nicosiei.

Sincer, am cautat obiectivele principale aseara, pe diverse bloguri de travel. Am pornit spre Bukuh Han ( Marele Inn), prima inchisoare din oras aflata sub administratie britanica. Acum e un centru comercial cu buticuri si o moschee in centrul sitului, cu bai pentru pre-rugaciune. Am aflat doar dupa ce am spalat niste loquats (prune japoneze), pentru ce servesc de fapt acele robinete. Shame on us. 

La nici 200 de metri distanta, se afla moscheea Selimiye Camii sau Catedrala Sfanta Sofia. O catedrala romano- catolica, transformata in moschee. Cea mai mare si cea mai veche cladire gotica din Cipru. E incredibil de impunatoare, de altfel si principalul obiectiv din Nicosia. Locul unde erau incoronati regii Ciprului. Intrarea in moschee e gratis. Am intrat doar pentru cateva minute, deoarece era chemarea la rugaciune. 

That was all for day two. Stiu ca nu am vizitat atat de multe pe cat ne-am fi dorit, dar ne-am bucurat de vremea frumoasa. Am ales sa nu fim turistii care bifeaza obligatoriu toate obiectivele de pe lista. Am vizitat cat am putut, am facut pauze, ne-am plimbat pe la tarabe si ne-am bucurat din plin de ce ne-a oferit Nicosia.

One word – wanderlust

Published inCipru

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *