Skip to content

Grecia – day three

E deja vineri si dumnica plecam. Too early. E prea mare Grecia, nu ai cum sa o vizitezi nici in 10 calatorii. Not to mention ours. Just a quick note : in sfarsit avem apa calda. Boilerul functioneza. Finally.

Semiadormiti si infometati, ne-am indreptat spre portul Pireu. Cel mai mare port grec si unul din cele mai mari porturi din Marea Mediterana.  One thing to mention : grecii sunt foarte inventivi la capitolul parcare. Dupa cum spuneam si in articolul precedent, au propriile reguli de circulatie, dar  sunt foarte buni la improvizatie. Desi strazile sunt extrem de inguste, deoarece sunt parcate masini de o parte si de alta, au parcari private clandestine, din km in km. Niste spatii mici, acoperite cu pavilioane si cu panouri cu tarife – 6 euro pentru 3 ore, 10 euro pentru 8 ore si 15 euro pentru 12 ore. L-am intrebat pe nenea de la parcare ce se intampla daca stam intre 3 si 8 ore. “Nu conteaza. Ne intelegem noi cumva” Okay, if you say so.

Despre port, nu pot sa spun decat ca e impresionant – sute de iahturi, vase de croaziera, feriboturi. Din pacate apa era extrem de poluata cu reziduuri de combustibili. Ne-am plimbat si am facut o multime de poze. Macar cu atat sa ramanem, daca nu putem sa pasim pe unul dintre ele. M-am indreptat sa pozez un feribot care se pregatea de plecare. Era vant si platforma era destul de departe. Eram in plin proces de fotografiere, cand il aud pe Andrei “Nu te mai apropia. Domnul din spate striga dupa tine sa nu mai mergi spre feribot. Vino inapoi!” No problem, nu am vreo intentie sinucigasa si de altfel nu pot pati nimic – sunt la cativa metri distanta de el.  M-am conformat dupa alte cateva poze si m-am intors. Nu am mai decis sa vizitam si orasul, deoarece eram destul de presati de timp.  Scurta noastra calatorie in Pireu s-a incheiat cu vizita la monumentul inchinat Genocidului Pontic, realizat de Panagiotis Tanimanidis. Voiam sa ajungem in multe locuri si caldura ne-a cam rapus.

Am urcat in masina si am pornit spre lacul Vouliagmeni, lac inclus pe lista Natura 2000. Aveam niste asteptari nerealiste legate de acest loc. Este impunator intr-adevar, dar mult mai mic decat ne asteptam si cam murdar. Un lac incalzit de izvoare termale, aflat la 40 metri deasupra nivelului marii, cu ape terapeutice si o temperatura constanta de 22-29 grade Celsius. Este un lac sapat in munte, care se continua intr-o pestera ce nu a fost exploatata complet nici pana in prezent. Zona este exploatata la maxim din punct de vedere turistic. Multe taverne, terase, sezlonguri de inchiriat, parcare privata. O mini statiune construita in jurul acestei minuni ale naturii. Am preferat sa ne plimbam spre zona mai putin turistica, cu plaje virgine and breathtaking. Marea turcoaz, stancile, plantele uriase de aloe vera erau singurele prezente acolo. Beautiful and peaceful.

Ne-am indreptat spre Voula. Un orasel statiune cu plaje de nisip. Nu sunt prea multe de scris despre acest oras. O multime de taverne, majoritatea goale. Suntem in extrasezon si se simte. E ciudat. Nu prea vezi oameni nici pe faleza, nici pe stradute, nici la taverne. Ne-am oprit sa mancam un gyros, which was reallyyy tasty. Daca nu prea vezi oameni pe strazi, vezi pisici. Lots of them. In spatele nostru erau vreo 5 pisici care “cerseau” mancare.

In drum spre Capul Sounion, ne-am oprit si pe plaja  Kalyvia Thorikou. Daca drumul pana acolo a fost destul de impresionat – stanci impunatoare, marea la cativa metri, tuneluri sapate in stanca, plaja  Kalyvia Thorikou e one of the most beautiful place on Earth. O plaja virgina, cu nisip fin, apa ireala si view… well, please see below.

Hard to decide which place has the best view. Am plecat de pe plaja Kalyvia Thorikou fara nici o tragere de inima si ne-am indreptat spre Anavyssos. Another awesome place. Greece you rock! O zona cam pustie, unde vezi doar niste barci ancorate la mal. Par de jucarie. Am parcat masina intr-o zona care parea ceva mai safe si am urcat pe dealul din apropiere. O rulota hippie, cu o esarfa mov la geam, semn ca proprietarii erau undeva prin apropiere, era singura care parea insufletita. Am urcat spre deal si am gasit in sfarsit masini si niste oameni care erau in febra pregatirilor. Pentru o nunta deasupra  Anavyssosului. Well, that is genius. Ne-am plimbat si noi pe acolo si ne-am asezat pe banca din apropierea bisericii. Voiam sa prindem apusul la Templul lui Poseidon. Ne-am grabit spre cel mai sudic punct al insulei si cu greu am gasit o parcare. Se pare ca apusul este momentul cel mai asteptat aici. Domnul de la parcare striga dupa noi “Hurry up! 12 more minutes until the sunset!” Am platit biletele si am alergat spre templu. Breathless. That’s all I can say. Oboseala nici nu se mai simtea. Doar ne-am bucurat de apus. Andrei a zis sa mai mergem o data la nunta greceasca. Who knows? Poate a inceput. Norocul nostru ca templul era destul de aproape. Am urcat din nou dealul de deasupra barcilor de “jucarie” si da. Nunta incepuse. Marea si slujba erau singurele care se auzeau. Doar emotie si iubire in aer. So, so beautiful.

“When the sun is setting, leave whatever you are doing and watch it.” Mehmet Murat Ildan

Published inGrecia

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *