Skip to content

Grecia – the last two days

E sambata dimineata si ne-am promis ca va fi the best day in Greece. We hope so. Am pornit spre Corint. Am asteptat momentul acesta de cand ne-am imbarcat in avion cu destinatia Atena. Am vazut o multime de poze pe net cu acest canal uimitor si tot ce imi doresc e sa il vad live. E dimineata si deja e destul de cald. Deja my high expectations are getting even higher. Why? Well, e unul dintre cele mai frumoase trasee pe care le-am parcurs in Grecia so far, excepting the next one. Ne-am oprit in apropiere de Mandra, un orasel renascut din cenusa dupa inundatiile din 2017. Mergem de-a lungul marii si tot ce vedem sunt petroliere uriase care din pacate deverseaza combustibili in mare. Ugly secrets kept hidden causing massive kill fish. Un vas urias esuat la cative metri distanta de sosea, intregeste acest tablou. Nu vreau sa intristez pe nimeni cu acest articol, asa ca voi continua cu aventura noastra spre vestul Greciei.

Dupa aproximativ o ora, ajungem in sfarsit la destinatie. Finally we are here. Pasim pe podul Isthoms and there it is. Canalul Corint – un canal artificial care leaga Golful Corint din Marea Ionica de Golful Saronic din Marea Egee. E urias si sincer mi se pare cel mai frumos obiectiv vazut pana acum. Poate pentru ca mi-am dorit atat de mult sa ajung aici. Mda. Recunosc. Prea greu sa fiu impartiala acum. Este plin de turisti entuziasmati care isi fac selfie cu aceasta frumusete sapata 6 km in piatra. Din  pacate sunt o multime de masini care trec pe pod si se simte. La propriu. Podul vibreaza si deja incep sa ma gandesc la fel de fel de catastrofe. Funny. Avem noroc si trec si doua iahturi. Andrei imi face semn sa ma uit in dreapta. Some fearless (as spune crazy) people practica bungee jumping de pe pod. Par atat de liberi si fericiti. Mai facem cateva poze, ne mai minunam de ce vedem si decidem sa plecam. Mai sunt multe de vazut si timpul e atat de scurt. Ne indreptam spre capatul canalului, spre Posidonia, unde se pare ca ajung si iahturile pe care l-am vazut mai devreme. Asteptam sa se ridice podul sa trecem pe cealalta parte. Deja sunt o multime de masini, scutere, niste frantuzoaice care susotesc de zor si noi. Asteptam. Dupa aproximativ o ora se da semnalul. Podul se ridica din mare si incet, incet se reintregeste. Entuziasmati, ne plimbam pe pod pana pe partea cealalta si inapoi. Domnul care manevreaza intreaga masinarie nu schiteaza nici un gest. Probabil vede o multime de turisti entuziasmati din “nimic”, care se plimba inainte si inapoi zilnic.

Ne-am continuat calatoria spre vest, spre Micene, “Acropolisul din Peloponez”, sit arheologic inscris pe lista patrimoniului cultural mondial UNESCO din 1999. Aici e Comoara lui Atreu sau Mormantul lui Agammemnon. Atreu a  fost unul dintre regii Atenei, fiul lui Pelops si al Hippodamiei si tatal lui Agamemmnon si al lui Menelau. Mormantul a fost descoperit in anul 1879. Un mormant-galerie de piatra (tholos) aflat sub Agora miceniana, in Cercul Funerar A. Au fost descoperite noua morminte in forma de put, mormantul lui Agammemnon fiind cel mai impunator. Ne-am indreptat spre Palatul Regal sau Casa lui Atreu. Se mai numeste si mormantul lui Agamemnon, desi nu exista nici o dovada in acest sens. Construit in forma de stup, fara pic de mortar si cu o multime de turisti curiosi sa afle ce e inauntru. Un coridor lung ne conduce spre mormantul pricipal. E gol, cu exceptia unor lilieci a caror sunete in combinatie cu acustica interiorului te cam infioara. Vasele, mastile si bijuteriile sunt expuse la muzeu. La nici 3 kilometri distanta, pe un deal, in Agora se afla restul mormintelor descoperite si muzeul.

“Am privit chipul lui Agamemnon” scria arheologul Heinrich Schliemann, cel care a descoperit situl, in telegrama adresata regelui grec in 1874. Din pacate afla mai tarziu ca presupusa masca de aur al regelui Agamemnon data dinainte de epoca conducatorului.

Am urcat pe deal, spre Agora. Poarta Leilor, un basorelief reprezentand doua leoaice, e cea care ne intampina la intrarea in cetatea lui Perseu, fiul lui Zeus si al Danaei. Cu o inaltime de aproape 3 metri, era principala cale de acces in cetate, caminul nobililor si militarilor, casele supusilor fiind asezate la poalele Acropolelui. Sase din mormintele descoperite de  Schliemann contineau 16 corpuri si 14 kilograme de  bijuterii, masti si coroane. Nu intamplator Homer numea Micene “Orasul de aur”.

Unul din articolele citite aseara pe net mentiona de Nea Kios, un satuc din Argolis. Am ajuns si noi acolo, sperand sa vedem plaja si podul de pe care se vede portul. Tot ce pot spune e ca atunci cand ai asteptari prea mari, rezultatele sunt invers proportionale. Big time. Nea Kios e un satuc de pescari, cu niste barcute parasite si ruginite de timp, semipustietate si un pod pe care ti-e frica sa mergi. Am urcat si noi pe pod sa facem niste poze. Luckily, Grecia e frumoasa no matter what.

A bit dissapointed, ne-am urcat in masina si am zis ca who knows. Maybe the next stop is better. And it was. Wayyy better. Its name is Nafplio. Da, Nafplio. Nu cred ca o sa il uit degraba. Doamne cat a putut fi de frumos. Un orasel port, fosta capitala a Greciei si capitala istorica a Peloponezului. Desi populat de o multime de turisti galagiosi, ba pe strazi, ba la taverne, atmosfera din oras e una de liniste. Leandri infloriti pe la balcoane, marea, mirosul de mancare, casutele desprinse dintr-o poveste sunt tot ce trebuie ca sa nu iti mai doresti sa pleci. Pentru ca eu una nu am mai vrut sa plec. As mai fi ramas macar 2 zile sa ma plimb aiurea prin Piata Syntagma si sa privesc marea. Da, I am so melancholic right now. Ne-am oprit sa mancam un gyros, am mai cumparat niste suveniruri si am mancat cea mai buna inghetata pe Promenada Aravanitia cu vedere spre  Castelul Bourtzi. O fortareata venetiana din secolul XV, construita pe insula Agioi Theodoroi (Sfantul Teodor). Castelul este deschis zilnic si se poate ajunge la el cu un water taxi. Cu greu m-am desprins de orasul acesta, dar drumul era way too long back to Athens.

Ultima zi in Grecia a fost dedicata marii. Ne-am trezit de dimineta, ne-am pregatit rucsacurile pentru zborul de seara si toata ziua am stat pe plaja. Seara in aeroport eram destul de obositi. Partea proasta a fost ca avionul a avut intarziere 45 de minute. Nu prea aveam cum sa ne plictisim, mai ales ca intarzierea nu era asa de mare si in aeroport vezi tot felul de chestii, inclusiv uscator de haine trecut de controlul de securitate. Who knows? Mybe he got it from duty free.:)) Cinci zile in Grecia, pline de peripetii si locuri desprinse din poveste. Din pacate am vazut o mica parte, dar we’ll always have time to come back to the land of gods.

“We are all Greeks. Our laws, our literature, our religion, our arts have their root in Greece.”  Percy Bysshe Shelley

Published inGrecia

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *