A doua zi in Londra. Infinit mai odihniti decat ieri si obisnuiti cu cerul gri londonez. Inca avem noroc. Nu ploua, desi e noros cam 90% din timp. Sper sa avem noroc pana la finalul excursiei. Houses of Parliaments. Primul parlament al lumii si primul obiectiv pe lista de azi. Am citit zilele trecute ca poti participa la dezbaterile din Camera Comunelor. Ar fi perfect. Sper sa reusim. 40 minute mai tarziu cu metroul si ajungem pe Abingdon Street. Punctul zero al securitatii londoneze. Palatul Westminster sau Casa Parlamentului este o constructie impresionanata pe malul Tamisei. O capodopera gotica renascentista construita in acelasi stil cu Westminser Abbey. Cele doua turnuri impunatoare sunt de altfel si cele mai cunoscute turnuri londoneze. Big Ben si turnul Victoria, in varful caruia este arborat steagul in momentul inceperii dezbaterilor parlamentale.

O multime de agenti de scuritate inarmati pana in dinti care analizezea fiecare miscare. Nu prea stim pe unde se poate intra in curte, avand in vedere ca singura intrare pe care o vedem are un semn de interzis la intrare. Ne uitam printre grilajele de la gard si vedem o multime de oameni, agenti ai fortelor de ordine si un preot. Ne facem curaj si intrebam pana la urma doi agenti de securitate care ne priveau cam suspiciosi. Ne-au aratat pe unde e intrarea principala pentru turisti si ne-au zis ca doar Westminster Hall este deschis publicului. Am intrat intr-un cort amenajat aflat la intrarea in curtea principala. Doua siruri lungi de turisti asteptau sa treaca de control. Am trecut destul de repede, dar Andrei a fost “blocat” la iesire. Avea rucsacul si camera. Camera a fost scanata fara probleme. All good. Rucsacul, in schimb era intors pe toate fetele si agentul il intreba pe Andrei daca are cutite sau obiecte ascutite ca si in poza. Vedeam doar niste zambete timide, niste negatii, aprobari. Nu stiu ce se intampla acolo. Cert e ca Andrei se distra bine. “Au inteles ca am un cutit. Il tot cautau prin buzunare. Are prea multe buzunare ascunse rucsacul asta. ” :)). Am ajuns in sfarsit in curtea interioara. Din pacate am reusit sa fotografiem prea putine. Un culoar special amenajat pentru turisti ne indrepta direct spre intrarea in Westminster Hall. Ni s-au dat niste legitimatii de vizitator cu care am reusit sa participam la dezbaterile din Camera Comunelor. But firstly, Westminster Hall. Cu o lungime de 73 de metri si o latime de 18 metri, este una dintre cele mai mari si si impunatoare sali medievale din Europa. Locul unde se tineau banchetele si ceremoniile de incoronare pana in anul 1834. Pe cat de simplist si gol interiorul, pe atat de semnificativa si emotionanta atmosfera de aici. Am urcat scarile care duceau spre Sala Sfantului Stefan. Un domn imbracat in frac ne-a zambit si ne-a aratat pe unde sa intram. Nu era greu de gasit intrarea. Still. O usa uriasa de lemn cu felinare de o parte si de alta si “pazita” de ingeri. Breathtaking. Pasim in Sala Sfantului Stefan, sala unde sa face “lobby” pentru anumite decizii legislative. Stauete in marime naturala, motto-uri latine inscriptionate pe pereti, candelabre, marmura.

Ajungem pana la intrarea ce da spre Camera Lorzilor si Camera Comunelor, dar suntem opriti. “No madam, you need to wait.” Trebuia sa asteptam pana ce se mai forma un grup, pentru a putea intra in Camera Comunelor si partcipa la dezbateri. Ni se dau niste formulare pe care trebuie sa ne scriem numele si sa ne semnam, dupa care suntem condusi pe un hol ingust, in tacere deplina. Nu avem voie sa facem fotografii sau zgomot. Ni se iau rucsacul, camera, gecile si suntem condusi in interior.Un tanar imbracat in frac ne face semn sa coboram scarile. Suntem deasupra parlamentarilor care sunt in niste sesiuni destul de aprinse referitoare la Brexit, de altfel unul dintre cele mai dezbatute subiecte in Londra. Ma tenteaza sa fac niste poze, dar ma razgandesc instant in momentul in care vad ca suntem inconjurati de camere. O ora mai tarziu, decidem ca e momentul sa plecam. Enough politics for today.

Ne indreptam spre Westminster Abbey sau Biserica Colegiala Sfantul Petru, una dintre cele mai frumoase catedrale vazute pana acum. Locul incoronarii si inmormantarii regilor Angliei. Impreuna cu biserica Sfanta Margareta, este inclusa in patrimoniul mondial UNESCO.

O coada uriasa de turisti pana la cealalta intrare. E prea frig, bate un vant puternic si suntem contra timp. Muzeele nu asteapta dupa nici un turist intarziat.Decidem sa intram in biserica Sfanta Margareta, aflata in aceeasi curte interioara. O biserica micuta, aflata partial in renovare, lipsita de turisti curiosi care sa ii blocheze intrarea. In interiorul bisericii era un mini-concert sau mai bine zis se desfasura o repetitie a unor ingerasi ghidati de un dirijor destul de energic. Singurii particpanti la acest “concert” erau parintii copiilor, mandri nevoie mare. Acustica bisericii facea totul sa sune divin. Am stat si noi cateva minute bune acolo, vrajiti de cei mici.

La iesire, coada pentru Westimenster Abbey nu parea sa se fi redus. Acum era pana in strada. Asta este. O sa lasam vizita pentru urmatoarea zi. Am luat metroul spre British Museum. 30 de minute mai tarziu, am ajuns si noi la destinatie. Pe metrou ne tot faceam calcule. Avand in vedere ca intrarea e gratis, daca trebuie sa stam la o coada interminabila si nu mai ajungem, daca se inchide mai devreme, daca, daca? Nu s-a intamplat nimic din toate astea. Nu era nici o coada la intrare(cu exceptia unor turisti trecuti de a doua tinerete care faceau slalom intr-un mod haotic printre grilajele ce duceau spre intrare. Erau ba in fata, ba in spatele nostru. No idea ce aveau de gand) si muzeul se inchidea la 17:30. Totul era conform planului. Ce a urmat, cred ca se poate sumariza intr-un cuvant. Extraordinar. Fara exagerare. Primul muzeu national public din lume, care inca de la inceput permitea intrarea libera pentru “persoanele studioase si curioase”. Curtea interioara e the best one, by far. The Queen Elizabeth II Great Court. Cea mai mare gradina acoperita din Europa. Un spatiu rotund situat in mijlocul muzeului, cu un acoperis construit in intregime din sticla. Mai exact din 1.656 panouri de sticla diferite.Peste 6 milioane de vizitatori anual si peste 8 milioane de obiecte istorice. Se pare ca doar 1% din obiectele detinute sunt si expuse publicului. Africa, Asia, America, Egiptul Antic, Roma și Grecia antică, Europa, Orientul Mijlociu sunt o parte din galeriile tematice ale muzeului. Nu cred ca e nevoie de o descriere suplimentara. Exista numeroase surse pentru asta. Tot ce pot sa spun este ca e impresionant. Am mai merge a doua oara? Cu siguranta.

O pauza de masa mai tarziu, plimbat pe stradute si da. Am ajuns in Leicester Square. Punctul zero al Londrei, Un mini New York, animat si plin de viata. Spectacole de strada, muzica, galagie, aglomeratie, trafic infernal. Da, si la ora 10 seara. Toata oboseala si frigul indurat au disparut instant. Orasul care nu doarme niciodata te incarca cu energie atunci cand te astepti mai putin. Dupa multe poze, filmat de specatcole de breakdance, miniconcerte de strada, o vizita “rapida” la magazinele Lego si M&Ms, am plecat spre Chinatown.

Cartierul gazda a comunitatilor chineze si unul dintre cele mai animate cartiere londoneze. Zona este delimitata de 4 porti mari chinezesti situate in cele 4 puncte cardinale. O multime de magazine, restaurante “All you can eat”, all kind of street food. O nebunie. Am mancat si noi la un restaurant “All you can eat”. Mancare delicioasa la doar 10.5 lire. Singurul inconvenient a fost ca orice local accepta doar plata cash. Sa ne intoarcem in Leicester Square si sa cautam un ATM. Am mai facut un tur rapid de M&Ms. Stiam sigur ca era si o zona doar cu Skittles.”Am vazut pe net”. Bineinteles ca nu am vazut. A doua noastra zi in in Londra s-a incheiat cu multa mancare chinezeasca, dulciuri cu fasole dulce si multe, multe zambete.

“London, London, London town / You can toughen up or get thrown around.” Kano

Author

Write A Comment