In primul rand vreau sa urez tuturor care cititi acum aceste randuri un an 2019 plin de bucurii, sanatate si fie ca toate dorintele sa vi se implineasca!!! Am cam amanat articolele despre calatoria noastra in Paris. Atat de mult, incat 2019 ne-a prins cu drafturile nepublicate. Well, better late than never! A trecut o luna si jumatate de la vizita noastra in Paris. O luna si jumatate in care nu am reusit inca sa scapam de obiceiul de a compara in permanenta tot, dar absolut tot cu aerul parizian. Acea eleganta, modestie si educatie care s-a imprimat atat de tare, incat am ajuns sa visam cu ochii deschisi ca poate candva, printr-o minune, vom ajunge sa locuim acolo. Mda, asta imi doresc. Si Andrei la fel. Sa imbatranim in Paris. You never know. Never lose hope.

Revenind la ideea principala. A doua zi in Paris. Mult mai odihniti, fara rucsacuri in spate si cu mult chef de vizitat. Well, asta a fost valabil pentru 2 ore, pentru ca oboseala de ieri isi facea deja simtita prezenta. Ne cam dureau picioarele dar nu prea mai conta. Eram in Paris si trebuia sa profitam de fiecare minut petrecut acolo. Itinerariul nostru pentru a doua zi, suna cam asa – Podul Alexandu al III lea, Muzeul Luvru si Catedrala Notre Dame. Dupa niste croissante devorate in graba la patiseria de langa blocul unde eram cazati, am pornit spre faimosul pod Alexandru al III lea. Un cer senin, vant mai slab decat ieri, dar in continuare frig. Totusi, daca ar fi sa comparam, a doua zi a fost cea mai frumoasa din punct de vedere al vremii. Pozele vorbesc de la sine. Just saying. ­čśë

Din ce citisem pe net pana acum, Luvru are nevoie de cel putin 2 zile sa fie vizitat. Mi se parea putin exagerat, dar aveam sa aflam mai tarziu ca 2 zile e prea putin. Probabil pentru un tur rapid care sa cuprinda galeriile importante.

In drum spre Gradinile Tuileries, am traversat si podul Alexandru al III-lea. Unul dintre cele mai cunoscute poduri din Paris si locul cel mai vanat de fotografi. O constructie impresionanta ce a durat 3 ani si care viza o vedere neintrerupta spre Bulevardul Champs-Elysees si Domul Invalizilor. Un pod lung de 107.5 metri, lat de 40 metri si inalt de 6 metri. O multime de nimfe, ingeri si statui poleite cu aur aflate pe piloni inalti de 17 metri situati la capatele podului. O imagine ireala, pe care decidem ca am vazut-o doar in filmele romantice. Un peisaj idilic, o parte micuta, dar importanta care intregeste si confirma imaginea de cel mai romantic oras din lume. Otel si piatra. Podul in stilul Art Nouveau, constituie simbolul prieteniei ruso-franceze, fiind numit dupa Tarul Alexandru al III-lea.

Ne-am indreptat spre Gradinile Tuileries. Cea mai importanta si veche gradina franceza. Cu o intindere impresionanta, din centrul Parisului, de la Place de la Concorde pana la Muzeul Luvru si de la Sena pana la strada Rivoli. A fost creata in anul 1564, din ordinul Caterinei de Medici. Gradinile Tuileries sunt construite in stil italian, cuprinzand sase alei pe longitudine si opt alei transversale. O multime de statui care intregesc acest peisaj. Cu siguranta este superb vara, dar e extrem de frumos si acum. Desi nu am mers asa de mult pe jos, oboseala de ieri isi face simtita prezenta. Deja ne dor picioarele. Decidem sa ne asezam pe niste scaune asezate in cerc in jurul unul fantani arteziene, populate de ratuste. Ne asezam pe scaune si ne bucuram de soare si pozam ratustele. Ne asteapta o zi plina la Luvru si decidem ca putina pauza nu strica. It never does.

Sute de poze si sase ore mai tarziu, decidem ca asta a fost vizita noastra la Muzeul Luvru. Nu suntem prea mandri de isprava noastra, pentru ca multe obiective au fost bifate pe fuga, dar am reusit sa vedem ce ne-am propus. Nu voi descrie Luvru, pentru ca e pointless. Miile de filme, articole si poze de pe Internet pot face asta wayyy better.

Planul nostru maret de a vizita Catedrala Notre Dame a esuat. Big time. Am ajuns mult prea tarziu. Am facut cateva poze in care suntem un pic ingroziti. Eu cel putin. Andrei radea de panica mea. De ce zic panica? Well, cand am traversat strada spre catedrala, doar atat am auzit ” Stai. Nu pasi. E un sobolan.” Ya, it is not such a big deal, dar pentru cineva care are fobie de sobolani, it is. Notre Dame e frumoasa oricum. Si seara, si ziua, si pe frig, si pe ninsoare. Nothing can ruin its beauty.


“A walk about┬áParis will provide lessons in history, beauty, and in the point of life.” Thomas Jefferson.

Author

Write A Comment